Vreau sa public o carte (fara costuri de tipar)

Acest articol incearca sa clarifice pentru autori diferenta intre Printul la cerere (Print on Demand) si Publicarea unei carti cu stoc de carte - tipar offset (clasic) si tiparul digital.

Publicarea cu stoc de carte

Publicarea clasica se face, din cele mai vechi timpuri, cu stoc de carte. Practic, aceasta obliga editura sau autorul (dupa caz), la suportarea unui tiraj de cateva sute, mii, zeci de mii sau sute de mii de exemplare care se tiparesc de la inceput sau la care se ajunge prin retipariri succesive, in timp.

Dezvoltarea tehnologiilor digitale a simplificat mult lucrurile atat pentru edituri, cat si pentru autorii independenti, pentru ca a permite publicarea unor tiraje mici de pana in 300 de exemplare, lucru care in varianta clasica, tiparul offset, nici nu putea intra in discutie.

Tiparul offset

De ce? Pentru ca la tiparul offset numai reglarea masinii de tipar atunci cand se incepe o lucrare noua se face cu un mare consum de hartie. Printul cu role, filmele, spalarea masinii si reglarea acestei pentru a porni tiparirea intregului tiraj se face cu un consum mare da hartie pe care il plateste editorul sau autorul, dupa caz. Pentru tipograf, a da drumul unui tiraj de sub 1,000 de exemplare este un proces contraeconomic.

Primele coli, cateva zeci de metri de rola ajung la hartie reciclata, pana cand coala nu mai are pete si scrisul (negru sau color arata bine pentru a se tipari intreg tirajul. Daca pentru partea de offset monocrom (negru) reglarea masinii de tipar se face mai simplu, atunci cand avem de-a face cu interior color, reglarea masinii dureaza mai mult, iar consumul de hartie pentru reglarea culorilor, a suprapunerii acestora pe coala si intensitatii lor dureaza mai mult si se face cu un consum mai mare de hârtie.

Tiparul digital si stocurile de carte de pana in 300 de exemplare

La tiparul digital (laser sau pe cerneala) o coala printata - alb/negru sau color - poate fi si o coala care poate intra in procesul de productie. Reglarea intensitatii culorilor poate fi rezolvata din doua, trei coli imprimate. Evident, daca printul digital devine mai scump per exemplar decat tiparul offset este ca urmare a volumului mic de tip manufactura, dar niciun tipograf de offset nu va da drumul la un tiraj de sub 1,000 de exemplare in productie, caci va avea pierderi.

Pasul inainte facut in ultimii ani prin dezvoltarea tehnologiilor digitale a permis atat editurilor cat si autorilor sa incepa publicarea cu tiraje de test, de 100, 200 sau 300 de exemplare, iar daca o carte a trecut testul pietei si a ajuns la o cerere constanta, in functie de ritmul de vanzari si de cerere, a permis mai departe intrarea pe offset pentru a se obtine un pret mai mic per exemplar si optimizarea, in acest fel, a costurilor de productie.

Tiraje neavantajoase: Tirajele de la 400 pana la 900 nu sunt tiraje avantajoase din punct de vedere economic. Nici pentru tipografiile Offset, nici pentru editori, nici pentru tipografiile digitale care nu va pot oferi un pret mai mic cu cresterea tirajului.

Printul la cerere

Fata de stocul de 100 - 300 de exemplare obtinut pe tipar digital, Printul la cerere - tiparirea chiar si a unui singur exemplar - a liberalizat si mai mult piata de carte internationala, permitand publicarea la scara larga a autorilor independenti care in 90% din cazuri nu aveau acces la marile case de editura pentru ca titlurile pe care le propuneau spre publicare editorilor erau respinse din varii motive.

Exemple: Lucrari de nisa din diverse domenii - daca editorul considera ca nu poate vinde dintr-o carte 1,000, 10,000 sau 100,000 de mii de exemplare, poate aprecia ca lucrarea e neaducatoare de profit, prin urmare se concentraza pe publicarea si tiparirea acelor lucrari care produc si sunt profitabile. Lucrarile de literatura - In cazul unui roman de debut sau al unui autor necunoscut sau cu mai putina expunere - un editor poate aprecia ca nu merita sa-l publice si incearca sa gaseasca autori care au o expunere mai mare sau succes la public.

Desigur, atunci cand exista fonduri culturale, se publica si mai multi autori debutanti si lucrari asupra carora nu se insista asupra calculelor economice, caci nefiind investitia editurii, ci bani de la stat sau de la fundatii, se si cheltuiesc mai usor.

Exista multi autori care cauta si incearca sa obtina astfel de fonduri si stau pe listele de asteptare ani de zile, uneori, ca in cele din urma sa sfarseasca cu lucrari nepublicate din lipsa de buget.

In fata autorilor cunoscuti, autorii debutanti trec pe locul al doilea la accesarea acestor fonduri.

Prin urmare, optiunea de Print la cerere si productia chiar si a unui singur exemplar a devenit o optiune la scara larga, odata cu revolutia produsa de Amazon care a liberalizat piata de carte americana si ulterior pe cea globala, permitand autorilor sa se desprinda de edituri si sa nu mai fie nevoiti sa astepte ani de-a randul sa li se publice cartile sau sa fie rejectati pe diferite motive. Exista deja zeci de studii de caz despre autori care au inceput ca independenti, au avut succes cu publicarea in regim de Print la cerere, iar unii din ei si-au vandut drepturile de autor marilor case de editura, iar acum sunt foarte cunoscuti ca autori internationali, tradusi in zeci de limbi. Unul din cazurile de notorietate este autoarea E L James cu trilogia Fifty Shades Of Grey.

Autorii independenti si printul la cerere

Prima optiune a autorilor independeti a fost si inca mai este Printul digital cu stoc de carte, de la 50 la 300 de exemplare. Motivul? Prezenta in distributie, o expunere in mai multe librarii, si un stoc de carte care sa fie disponibil imediat pentru comenzi. Dar nu toti autorii independenti isi permit o investitie initiala cuprinsa, in medie, intre 800 si 1500 de euro pentru publicarea unei carti si asigurarea unui stoc de carte minim. (calculele depind, evident, de formatul cartii, tiraj, tara publicarii, finisaje si alte costuri de productie)

Da, daca iti permiti investitia, printul la cerere poate fi un test bun pentru cartea ta. Iar daca, sa spunem, ai vandut cateva sute de exemplare intr-un timp record, te poti gandi sa retiparesti un tiraj mai mare si sa treci la productia pe tipar clasic, offset, astfel incat sa ai un pret de productie mai bun per exemplar.

Problema cu stocul de carte este ca poate sa ramana nevandut si in timp cartile sa se deterioreze. Adica ai un stoc de carte de 100 de exemplare, pe 50 le folosesti pentru o lansare de carte unde cartea ti se vinde pentru ca vor fi prezenti multi cunoscuti, dar adevaratul succes se masoara atunci cand comenzile vin de la oameni de care nu ai auzit niciodata si pentru care ceea ce scrii si ce publici prezinta interes.

Exista autori care s-au aventurat in a tipari 300 sau 500 de exemplare si nu au vandut in cativa ani mai mult de 100 de exemplare. Curajul lor e de admirat, dar realitatea din piata, cererea mica pentru cartea pe care au creat-o si au produs-o au transformat investitia de tipar in pierdere. Vom mai vorbi despre acest subiect intr-o alta postare.

Ce aduce Printul la cerere (publicarea pe masura primirii comenzilor)? In primul rand, eliminarea costurilor de tipar. Exceptie fac aici exemplarele care se printeaza pentru Biblioteca Nationala, dar aceasta este deja o obligatie legala.

Mai departe, autorul nu trebuie sa aiba un stoc de carte, caci fiecare exemplar se comanda si se plateste de cititor, iar pretul de productie al respectivului exemplar se scade din pretul de vanzare.

Cititorul obtine cartea pe care si-a dorit-o. Autorul nu trebuie sa investeasca in tiparul cartii, si in acest fel nu se mai pune problema faptului ca o carte e de nisa, ca e un volum de poezie si ca cititorii cumpara mai putin poezie etc.

Este un singur exemplar tiparit la cerere mai scump decat un exemplar tiparit intr-un tiraj de 100 de exemplare, de 300 de exemplare sau de 1,000 de exemplare? Evident ca e mai scump. Este ca diferenta intre un costum la comanda si un costum de serie. Cand produci mult, costul scade in functie de tiraj, iar cand produci putin, costul creste.

Exemplu de pret de tipar per exemplar, la tiraje diferite

Sa luam spre exemplu o carte cu interior alb-negru, coperta color, format A5, in 4 variante diferite de tiraj, la o carte de 162 de pagini


Tirajul de tiparire
1 exemplar100 exemplare300 exemplare1,000 de exemplare
Pret de productie /per exemplar16,6 lei11,5 lei9.3 lei6,9 lei
alte costuri care vin cu productia,
indiferent de tiraj
transport
(cheltuieli de transport)
DADADADA
avize de expeditie si facturi
(cheltuieli de contabilitate)
DADADADA
cheltuieli cu coletaria
(ambalarea cartilor)
DADADADA
timp alocat urmaririi comenzilor de productie, receptiei calitative
(ambalarea cartilor)
DADADADA
spatiu de depozit si conditii de depozitareNUDADADA
inventare / gestiuneDADADADA

Pretul de productie per exemplar scade pe masura ce creste tirajul, iar la tirajele de peste 20,000 de exemplare poate ajunge chiar sub 5 lei.

Acum, editurile mari, cu titluri care se vand foarte bine, isi calculeaza pretul de productie pornind de la tiraje de 1,000 de exemplare in sus. Experienta acestora, istoricul de vanzari ale titlurilor similare nu le fac viata mai usoara in luarea deciziilor de a merge pe tiraje mai mari, pentru ca de-a lungul timpului, la sute sau mii de titluri tiparite au avut si carti cu vanzari foarte slabe, unde au iesit pe pierdere.

Pentru un autor care isi permite sa faca investitia intr-un stoc de carte, si sunt autori care isi permit, decizia trebuie sa fie foarte bine calculata, pentru ca pretul de tipar este doar o parte din ceea ce inseamna costul total de productie a unei carti.

Alte costuri relationate cu productia tiparului

Daca un autor se uita doar la pretul de productie al tipografiei, editura trebuie sa ia in calcul si celelalte costuri asociate productiei, costuri care se vor reflecta mai departe in intreg procesul de lucru, si de care autorul (daca nu este de profesie economist sau nu are propriul business) nu le vede, nu le intelege sau pur si simplu nu vrea sa stie. Dar daca nu vrei sa stii de ele, costurile nu dispar de la sine.

Printul la cerere, spre exemplu, nu are costuri de depozitare fizice. Dar are costuri de depozitare si securizare virtuale. Cu cat tirajul creste, spatiul de depozit necesar este mai mare. De cativa metri cubi / titlu la tirajele de 1,000 sau peste 1,000 de exemplare.

Costurile de transport. Daca la un tiraj de 1000 de exemplare exista un singur cost de transport pentru doi-trei metri cubi de carte, la o editie Print la cerere cheltuielile de transport se multiplica la fiecare comanda. Adunate ele vor depasi cu mult un singur transport mare de carte.

Pentru un singur exemplar se face un aviz de expeditie si o factura. Acesta mai are un un cost de procesare in contabilitate, un cost de ambalare, caci chiar un singur exemplar se ambaleaza si circula ambalat, un timp alocat receptiei calitative. Nu se poate receptiona un exemplar din productie fara sa fie verificat inainte de a fi expediat unui cititor.

Este bine ca un autor independent sa cunoasca acest proces care altfel i-ar fi total strain si nu ar intelege care este munca din spatele productiei si vanzarii unui singur exemplar.

Printul la cerere si avantajele lui pentru autor

In cele din urma, Printul la cerere permite autorului sa-si publice cartea si sa o vanda fara costurile pe care le-ar presupune un tiraj initial, sa castige un venit pasiv, sa scape de durerile de cap asociate unor cheltuieli de productie pe care este posibil sa nu si le permita, sa testeze vandabilitatea unei carti, si apoi sa ia decizia daca merita sau nu sa tipareasca un stoc de carte de cateva sute de exemplare sau un tiraj national, sa-si puna in vanzare mai multe titluri fara sa le asocieze costurile de tipar etc

Si da, un titlu cu vanzari de 10,000 de exemplare intr-un an poate fi considerat un bestseller, dar si o carte care se vinde timp de 10 ani in cate 200 de exemplare pe an poate fi considerata un bestseller. Cartile de succes au o viata lunga si fac vanzari in timp.

Investitia autorului la Publicare in regim de Print la cerere vs. Publicare cu stoc de carte

Pe baza de abonament, investitia initiala a autorului este de aproximativ 700 de lei, iar apoi acesta plateste doar 49,90 lei pe luna. 

Dardvs., autorul, nu trebuie sa tipariti exemplare pentru onorarea comenzilor. Daca aveti o carte de succes care s-ar vinde in 1,000 sau 1,500 de exemplare, fiecare carte ar fi tiparita de Piatadecarte. Scazand abonamentul lunar, iesiti pe profit.

Iar daca, sa spunem, nu aveti o carte vandabila, pierderea ar fi minima.

Or, daca lucrati cu stoc de carte si tipariti 500 sau 1500 de carti, sa spunem , faceti o investitie initiala intre 5,000 si 10,000 de lei, iar daca acestea nu se vand, veti avea o pierdere pe care trebuie sa v-o asumati.

Daca va asumati acest risc, lucrati cu stoc de carte. Dar, mai prudent, spunem noi, este sa porniti in regim de abonament, apoi, daca exista vanzari sa faceti un stoc de 100 de exemplare, iar de-abia apoi sa faceti un tiraj national de peste 1,000 de exemplare pentru a intra in distributie nationala.

Asteptarile nerealiste ale autorilor: publicarea si recuperarea investitiei in tipar

De multe ori, din lipsa de informare, si aici o parte din vina o poarta si sistemul nostru educational, autorii isi creeaza asteptari nerealiste in privinta vanzarilor pe care le pot face cu o carte.

Am investit X lei pentru a tipari y exemplare si nu mi-am recuperat investitia.

Investitia intr-o carte este mult mai mare decat cea pe care o exprimi atunci cand vorbesti de o recuparare a costurilor cu tiparirea. In primul rand, o carte adevarata nu se scrie peste noapte, se scrie in luni sau ani de zile. Depinde de specificul acesteia, de standardele autorului de cautarile lui etc. A nu lua in calcul investitia de timp, e o mare greseala, caci timpul acesta valoreaza mult mai mult decat X lei care pot insemna o saptamana sau doua de munca pentru a produce banii alocati tiparului unei carti. Iar daca acest timp dedicat creatiei este privit ca un hobby sau timp de relaxare, de cele mai multe ori este un cost ignorat. Cand scrii de placere sau pentru ca aceasta este ratiunea ta de a trai, poti sa ignori acest cost din ecuatie.

Costurile totale de productie ale unei carti, insa, nu se opresc aici.

Pregatirea manuscrisului pentru publicare

Atat pentru un editor, cat si pentru un autor independent, aceasta etapa si costurile asociate ei nu pot fi ignorate.

Daca editorul are mintea formata pentru calcule de productie, autorul independent - mai putin. Un exemplu simplu privind editarea manuscrisului: corectura si revizia / redactarea / stilizarea. Cand ajung sa isi trimita manuscrisul unei edituri, multi autori, in majoritate covarsitoare, de fapt, au credinta, impresia si se simt chiar indreptatiti ca editorul sa la corecteze manuscrisul pe motivul ca editorul isi va recupera banii din vanzari.

In primul rand, aceasta afirmatie nu este mult diferita de: imprumuta-mi niste bani si ti-i dau eu.

Pana nu scoti in vanzare o carte, nu poti sa stii ca se va vinde, nu stii in cate exemplare se va vinde, cu ce eforturi o vei vinde si daca iti vei recupera investitiile.

Corectura este mancatoare de timp si necesita o atentie sporita. Este facuta de oameni specializati, filologi, unii cu o experienta editoriala de 20-30 de ani. Acesti oameni vor pune diacritice manuscrisului tau, pentru ca tu nu ai invatat sa scrii cu diacritice si e sub demintatea ta sa le pui (Stim, aici unii dintre cititorii articolului se vor recunoaste). Corectorul va trebui sa scoata virgula dintre subiect si predicat din 100 de pagini sau din 400 de pagini, la autorii mai prolifici care au lipsit de la ora de gramatica din clasa a doua si nu si-au mai revenit pana in momentul de fata. (Aici unii vor zambi, iar altii se vor intreba daca folosesc virgula corect).

Standardele autorilor in privinta corecturii. Asa cum exista autori carora li se pare normal ca cineva sa munceasca pe manuscrisul lor timp de 10 zile sau doua saptamani sau o luna, pentru ca au un manuscris imposibil, exista autori care se simt rusinati sau surprinsi ca le-a scapat o chestiune elementara. In oricare din situatii: rescrierea unui manuscris din radacini sau cautatul subtilitatilor si eliminarea unor mici neajunsuri necesita timp. Cand un om de editura primeste un text bine scris pentru revizie, se simte responsabil sa il faca sa straluceasca si sa-l predea cat mai bine facut spre paginare si publicare, caci el va fi o referinta pentru cititori si autori.

Oricat de mult s-a liberalizat piata publicarii de carte, textele cu greseli nu ar trebui sa circule libere si nestingherite pe piata, caci noua generatie de cititori va lua de bun ce este tiparit, nu se va putea raporta la normele de scriere ale retelelor sociale. Iar ca autor independent ai o responsabilitate in fata cititorilor. Ei vor presupune ca au de invatat de la un scriitor.

Pentru multi dintre cititori vei fi un model. Vor spune: X a scris un roman. Si ce vei face daca unul din cititori iti va deschide cartea si va gândi: X habar n-are sa scrie... e agramat, vai mama lui...

Revenind la costurile corecturii unui manuscris, acestea pot concura, uneori, cu pretul unui tiraj de cateva sute de exemplare. Depinde de ce comori gasesc corectorii in acel manuscris. Asadar, autorii care intreaba: Cat ma costa serviciul de corectura a unei carti de 100 de pagini? ar trebui sa puna la dispozitie un manuscris care sa fie evaluat si apoi sa astepte cu nerabdare rezultatul evaluarii. In practica editoriala, un astfel de manuscris ar putea avea un cost de sub 100 de euro sau ar putea avea un cost de 300 de euro. Cu cat un manuscris e mai voluminos si mai neglijent scris, cu atat costurile cu tiparirea vor incepe sa para mai mici. (s-au primit spre evaluare manuscrise de 19 pagini cu scris de 8 puncte, fara spatii intre paragrafe, si pe format A3, adica 29.7x42 cm - Pentru cei care nu au vazut asa ceva si doresc sa faca un test, intr-un astfel de document word incap peste 60,000 de cuvinte, adica echivalentul unei carti A5 de 262 de pagini. E ca si cum ai citi jumatate din retetele aflate in cutiile de medicamente ale unei farmacii)

Costul total de productie a unei carti mai are asociate: paginarea, designul de coperta, pregatirea pentru tipar.

Fiecare operatiune necesita timp si, acolo unde nu te pricepi, bani. Daca un autor este atat de pregatit incat sa aloce timp de invatare si realizare pentru fiecare etapa a publicarii, orice investitie de timp pe care o face va duce la un break even mai rapid. Adica la recuperarea investitiei si trecerea pe profit.

In practica editoriala clasica, orice carte care nu s-a vandut in minim 700-1000 de exemplare e pe pierdere.

O alta asteptare nerealista a autorilor cu tiraje mici (50, 100, 300 de exemplare): Cu cat pot sa-mi vand cartea ca sa renteze? Ca nu ies pe profit...

Inca o data, daca faceti corect un cost de productie veti ajunge la concluzia ca va veti recupera investitia la peste 700-1000 de exemplare vandute. Si cu cat vindeti mai putin, cu atat pierderea va fi mai mare). In momentul in care hotarati ca vreti sa va exploatati aceasta pasiune pentru scris, trebuie sa tratati investitia in publicare ca pe orice alta afacere.

Cat voi castiga de pe urma acestei carti?

Aceasta este una din intrebarile la care niciun editor nu are raspuns. Si raspunsul corect este: depinde cat vei vinde. Oricum, inainte sa puneti aceasta intrebare, asigurati-va ca aveti o carte vandabila si pe care cititorii sa si-o doreasca. Ei sunt cei care cumpara cartile autorilor, editorilor si librariilor. Fara Cititor si fara o carte vanduta nu se inatampla nimic. Iar cititorul hotaraste ce citeste, cand citeste, cand cumpara, cati bani da pe o carte etc.

Am investit x lei in publicarea cartii si voi nu ati vandut nimic!

Raspunsul corect este: noi am vandut cartile comandate, cumparate, cautate si dorite de autori.

Zi de zi, cititorii suna sa ceara carti care nu mai au stocuri, care s-au epuizat, care nu se mai retiparesc. Si totusi, de cartea ta nu intreaba nimeni. De ce? Ce probleme are? Poate sa aiba o coperta slaba, un titlu nefericit, o prezentare la care nu ai lucrat, un subiect mee too (a se citi comun) Nu este bine scrisa? Nu este promovata? Nu faci nimic ca sa o faci cunoscuta? Nu esti credibil ca autor?

Este simplu sa dai vina pe altcineva pentru nereusitele personale. Marii Autori nu sunt facuti de critica literara, de promovare, de locul pe care il ocupa pe un raft cartea lor, ci de Cititori. Cititorilor le place sa se laude cu ce au citit, le place sa recomande, le place sa vorbeasca despre cee ce le-a placut, de ceea ce i-a miscat / impresionat / emotionat etc.

Deci, se impune usor concluzia ca trebuie sa fii atent la produsul pe care il creezi. Apoi sa nu il lasi de izbeliste si sa te ocupi de promovarea lui, de expunerea lui, sa fii deschis la opiniile cititorilor, sa nu o iei personal si sa inveti permanent. Sa te gandesti ca la urmatoarea carte vei face lucrurile mai bine sau sa accepti ca nu vei mai scrie sau ca esti un scriitor caruia nu i-a sosit inca timpul.

A scrie o carte buna este prima conditie pentru a putea sa o valorifici. Dar a ignora celelalte aspecte care tin de succesul acesteia este la fel cu a da nastere unui copil pe care ulterior il lasi spre crestere si educare rudelor, parintilor, scolii si anturajului. Daca metafora nu a fost indeajuns de clara, a da nastere unei carti si a o face mare, cunoscuta si importanta necesita timp si efort. Si nimeni nu va paria pe tine daca tu stai si astepti ca cineva sa iti faca opera cunoscuta.

Revenind la Printul la cerere, acesta faciliteaza autorilor productia cartii fara costuri de tipar din partea lor. Si nu este un lucru de neglijat. Pentru cat de buna este cartea ta si cate vanzari vei face esti responsabil 100%.

Daca acest articol ti-a fost util, citeste si celelalte articole din sectiunea de publicare carte te vor ajuta in indeplinirea visului tau de autor.

Mult succes. Suntem alaturi de tine!

Vreau sa public o carte - fara costuri de tipar
heartenvelopebookusercartphone-handsetmap-markerclock