Francisco Candido Xavier s-a nascut pe 2 aprilie 1910 in orasul Pedro Leopoldo, Brazilia, unde a trait pana in decembrie 1958, cand s-a mutat la Uberaba, in statul Minas Gerais.
A lucrat neobosit ca medium si a devenit cunoscut ca cel mai devotat lucrator in domeniul Spiritismului crestin, angrenat in activitatea mediumnica, in plus fata de devotiunea sa fata de asistenta sociala si spirituala, precum si fata de evolutia fiintei umane. Datorita devotiunii sale fata de asistenta gratuita acordata celor nevoiasi, Chico Xavier a fost omagiat atat de catre publicul larg, cat si de agentiile publice, si i-a fost acordat in anul 2000 titlul de ,,Cetateanul secolului XX", ca urmare a unui vot realizat in statul Minas. De asemenea, a fost nominalizat de mai mult de zece milioane de oameni, in anul 1981, pentru Premiul Nobel pentru Pace.
Chico a parasit planul fizic pe 30 iunie 2002, lasand in urma o viata exemplara de iubire fata de toti semenii sai.
Cunoscut sub numele de Chico Xavier este cel mai mare medium al secolului XX si s-ar putea adauga ca este un om sfant… A fost mereu umil, nu s-a casatorit niciodata si nici nu a avut relatii amoroase, si-a petrecut aproape tot timpul rugandu-se la Dumnezeu. El a trait modest, in ciuda faptului ca a vandut mai mult de 50 de milioane de carti pe care le-a scris sub dicteu inspirat de diferite entitati superioare.
A scris cu ochii inchisi, prin dicteu si scriere automata, peste 400 de carti (o data a scris astfel chiar doua carti, in doua zile). Scria uneori in limbi pe care nu le cunostea. O data a scris invers, precum Leonardo da Vinci, fiind necesara o oglinda pentru a vedea textul normal. A fost invitat la posturile nationale braziliene si le-a dovedit jurnalistilor si detractorilor talentul sau uimitor de mesager al lumilor invizibile. A fost vazut in doua locuri in acelasi timp (bilocatie), pe scurt, o personalitate cu totul aparte. (sursa: Ganesha)
In timpul vietii sale terestre, Humberto de Campos se bucura de o mare notorietate, era poet, povestitor, critic si cronicar. La varsta de 33 de ani a fost ales membru al Academiei literare braziliene si a castigat renumitul concurs brazilian „Printul prozatorilor”. A publicat 40 de titluri si a colaborat cu numeroase ziare si reviste. Decedat pe 5 decembrie 1934, el a inceput sa transmita din lumea spiritelor din iunie 1937, prin mediumul Chico Xavier, prima sa opera fiind Cronici din lumea de dincolo. Aceasta a fost urmata de zeci de alte titluri. Incepand cu 1945, dupa ce a fost pronuntata sentinta intr-un proces rasunator numit „Cazul Humberto de Campos”, el a inceput sa utilizeze pseudonimul Fratele X.
Publius Lentulus (Emanuel) Il intalneste pe Cristos pe malul Lacului Genizaret; Publius venise sa Il roage pe Iisus sa-i vindece fiica, pe nume Flavia, bolnava de lepra. Coplesit de emotii pe care nu le mai simtise niciodata, el Il aude pe Maestru spunandu-i:
,,Ar f fost mai bine daca veneai in public si la lumina zilei, pentru a invata o data pentru totdeauna lectia sublima a credintei si a umilintei. Dupa multi ani in care te-ai abatut de la calea binelui din cauza greselilor tale grave, ai ajuns astazi in punctul de cotitura al renasterii tale spirituale. Depinde insa de tine sa profiti de el, fie acum, fie peste cateva milenii...
Dar nimeni nu-ti poate impune ceva impotriva vointei tale, daca tu vrei sa nesocotesti acest moment binecuvantat pentru un timp nedefinit!"
Il vede pe Iisus cand se roaga. Chiar din acea noapte, starea sanatatii fiicei sale se imbunatateste vizibil, pana cand ea este complet vindecata.
Care sunt urmarile acestei intalniri cu Maestrul Dumnezeiesc?
- Flavia este vindecata.
- Livia, sotia lui Publius, o femeie patriciana, se converteste la crestinism.
- Publius se intoarce la treburile lui politice, dar refuza sa creada ca Iisus a fost Cel care i-a vindecat fiica.
Emanuel povesteste aceasta experienta personala cu bogatia de detalii care caracterizeaza toate cartile sale, astfel incat sa putem reflecta asupra ,,momentelor" pretioase care ne sunt oferite de-a lungul vietii, momente ce sunt adesea irosite, intarziindu-ne astfel progresul si evolutia spirituala.
Atat pe Pamant, cat si dincolo de el, cu cat mai avansata spiritual este fiinta umana, cu atat mai responsabila devine ea de caderea pe calea spinoasa a vinovatiei, deoarece este constienta de verigile constiintei sale.
In aceasta lucrare, prietenul nostru (spiritul Andre Luiz, nn) a dezvaluit o mica parte din ce anume se petrece in zonele inferioare in care merge constiinta vinovata dupa moartea fizica. El doreste sa sublinieze importanta existentei fizice ca fiind o adevarata binecuvantare a Indurarii dumnezeiesti, o oportunitate pentru noi de a ne adapta la mecanismul Justitiei infailibile.
Din acest motiv, el impleteste firele observatiilor sale cu descrierea relatiilor dintre sfera spiritelor incarnate si taramurile Purgatoriului, in care se afla fiintele umane desprinse din invelisurile fizice si care au devenit complice in actele delincvente. Excesele comportamentelor lor au creat un iad exterior, care, de fapt, este doar o reflexie a propriilor lumi launtrice. Aceasta se petrece atunci cand, din nechibzuinta si cruzime, suntem ispititi sa practicam actiuni degradante ce ne obliga ulterior sa induram segregarea temporara in consecintele deplorabile ale greselilor noastre.
Tendinta de a pedepsi este inerenta fiintei obisnuite, ca urmare a necesitatii de a mentine ordinea in mediul colectiv, cat de mult posibil. Andre Luiz ne permite insa sa percepem ca Spiritismul crestin dezvaluie un concept mult mai larg despre justitie. Din acest motiv, cartea explica si faptul ca Spiritismul ne disciplineaza libertatea, pentru ca noi sa ne bucuram de o viata sociala vrednica pe Pamant, iar in acelasi timp pentru ca spiritul nostru sa traiasca armonios, pe deplin adaptat hotararilor Vietii universale perfecte, in conformitate cu Justitia eterna instituita de echilibrul suprem al Legilor dumnezeiesti.
Pe scurt, autorul ne arata ca posibilitatile noastre actuale sunt legate de perioadele intunecate din trecutul nostru, ceea ce necesita o munca neobosita in directia binelui.
Legaturile cu trecutul raman vii
Legaturile emotiilor gresite si lanturile de aversiune inca ne tin inlantuiti de semenii nostri incarnati si dezincarnati, multi dintre ei prezentand dezechilibre mai serioase si mai constrangatoare decat ale noastre.
In timp ce intretinem aspiratii de regenerare si imbunatatire suntem astazi fiinte care se trezesc intre iad si Pamant, la fel de acordate frecventei acestora pe cat suntem fata de faptele noastre.
Se poate sa ne aflam pe calea reinnoirii si a pacii, aspirand sa patrundem in Viata Superioara; dar cine poate dobandi respectabilitate fara ca mai intai sa-si plateasca datoriile fata de lege?
Nimeni nu poate inainta fara achitarea datoriilor pe care le-a adunat.
Cum am putea merge pe calea ingerilor, daca picioarele noastre sunt legate de pamant, unde oamenii ne acuza de fapte gresite, iar prin aceasta ne afunda memoria in sfera intunericului?
Cerul este victoria, dar nu se impune singur. Legea divina este intemeiata pe dreptatea implacabila si se aplica in mod egal tuturor.
Aceasta carte cuprinde comentarii asupra continutului religios al „Cartii Spiritelor”, in care Allan Kardec a definit principiile Noii Lumini.
Obiectivul nostru este acela de a demonstra necesitatea studiului metodic al operei lui Kardec, nu numai pentru a patrunde esenta gandirii sale eliberatoare, ci si pentru a descoperi noi fatete ale maretiei gandirii sale.
Indraznim sa afirmam, prin titlul acestei lucrari, ca prima carte a lui Allan Kardec constituie o sursa de valori morale atat de bogata pentru calea evolutiva a oamenilor, incat poate fi considerata nu numai o revelatie din Sferele Superioare, ci si primul semn al Religiei uluitoare, formidabile a Spiritelor Superioare, intemeiate pe intelepciune si iubire, reflectare a Evangheliei, sub inspiratia Domnului nostru Iisus Cristos.
In timpul nostru pe Pamant, in timp ce materialismul compromite venerabilele edifiii ale credintei pe calea pe care o parcurg oamenii, Iisus ne cere sa semanam Evanghelia reinviata transmisa de doctrina spiritista.
Avand incredere in aceasta modesta carticica de propagare a ideilor novatoare - o lucrare fara prea mari pretentii, care este doar un bob de adevar - ma imaginez ca si cum pun in mainile dragului meu cititor, prin aceste ,,Scrisori din lumea de dincolo", un pumn de vreascuri cu care sa aprinda focul Noii Revelatii.
In imensul numar de principii ale Evangheliei, fiecare concept al lui cristos se adapteaza la o situatie specifica a spiritului aflat pe drumul vietii. Evanghelia nu se reduce la un ghid pentru glorificarea Sa. Este un ghid indispensabil pentru legislatie, administratie, punerea in slujba altora si ascultare. Cristos nu traseaza o linie de demarcatie intre templu si lucrarile pamantesti. Tot Pamantul este, simultan, locul Lui de rugaciune si terenul Lui de lucru. Laudandu-L in biserici, dar dispretuindu-L pe strada, am esuat in multe ocazii. Prin urmare, ne putem pune in slujba lui Dumnezeu oriunde am fi. Multi discipoli, din diverse ramuri crestine, au facut analize sterile, reducand invataturile Domnului la relicvele moarte din altarele de piatra. Dar Cristos asteapta de la noi toti sa transformam Evanghelia iubirii si a intelepciunii intr-un tovaras de rugaciune, un manual de ucenicie zilnica, o fantana inspiratoare a actiunilor noastre cele mai umile in munca de zi cu zi si, de asemenea, intr-un cod de bune maniere al relatiilor fraterne.
In timp ce se ocupa cu scoaterea demonilor din anumiti oameni in regiunea Gadarenes, Iisus poate fi observat vorbind cu blandete unei persoane posedate, care ii fusese adusa; in acelasi timp El se face auzit si de catre nefericitele spirite dezincarnate care sunt totodata prezente.
Este important sa observam ca, atunci cand Invatatorul cere un nume, victima, constienta de presiunea pe care o sufera din partea spiritelor perturbate si ratacite, Il informeaza ca numele este ,,Legiune", iar evanghelistul adauga ca acel om posedat se comporta in acel mod deoarece ,,multi demoni intrasera in el".
Acum stim, din invataturile lui Allan Kardec, care a codificat Doctrina Spiritista, in Capitolul 12 - ,,Iubeste-ti dusmanii" - a Evangheliei conform Spiritismului ca ,,acei demoni nu sunt altceva decat sufletele oamenilor perversi, care nu s-au despuiat inca de instinctele materiale".
In acest episod observam ca Cristos vorbeste simultan atat fiintei posedate, cat si spiritelor comunicatoare, realizand sarcina nobila a consilierii colective; astfel, El ne invata ca actul de vindecare a fiintei posedate nu este un fel de vanatoare a fenomenului, ci, mai degraba, o munca rabdatoare, insotita de iubire, cunoastere si un rationament profund asociat credintei.
Aceasta carte prezinta astfel o sinteza importanta in efortul de a ajuta celor care sufera de pe urma proceselor de persecutie si posedare, prin intermediul muncii colaboratorilor in diverse imprejurari. Il rugam pe Invatatorul Divin sa ne sustina pe toti, lucratori dezincarnati si incarnati, in indeplinirea misiunii noastre, deoarece, fie ca este vorba de cel persecutat sau de persecutor, fie ca aceasta se petrece in aceasta lume sau in cea de dincolo, cu totii sunt surorile si fratii nostri care ne implora ajutorul; ei sunt semenii nostri si apartin marii noastre familii terestre. Ajutorul oferit familiei nu este o munca pe care trebuie sa o asociem sferei ingerilor, ci o obligatie personala, pe care este necesar sa o imbratisam si sa o cuprindem in sarcinile noastre proprii.
In aceasta carte, suntem calauziti sa privim in noi insine, la taramul experientelor si posibilitatilor noastre, astfel incat sa nu pierdem echilibrul de care avem nevoie in timpul calatoriei salvatoare spre viitor.
Un glas nerostit din Lumea Divina apare, indemnandu-ne fara cuvinte:
,,Legea este vie si Dreptatea nu esueaza niciodata! Uita raul pentru totdeauna si in ficare zi, seamana binele! Ajuta-i pe cei din jur, astfel te ajuti pe tine insuti! Timpul nu se opreste, si daca acum iti gasesti ziua de <>, nu uita ca ziua de <> va fi lumina sau intunericul zilei tale de <>!"
Aceasta este o carte despre sentimente.
Este pentru cei care apreciaza experienta umana cu toata inima lor. Insa le vorbeste mai ales celor care sunt inchisi fata de faptul ca dragostea vindeca o multitudine de pacate, asa cum ne-a invatat Iisus. Pentru sufltele sincere care plang in lanturile descurajarii si fricii, povestea lui Alcyone este un balsam mangaietor.
In maretia abnegatiei ei, vedem iubirea ce renunta la gloria luminii pentru a descinde in lumea mortii. Prin gestul ei dumnezeiesc, Pamantul nu mai este doar un loc de ispasire, de exil amar; ci este de asemenea o scoala sublima, ce merita sa fi vizitata de spiritele celeste. Intre orizonturile acestei planete, inca mai exista intuneric, moarte, lacrimi… Dar oricine va urma caile pe care Alcyone le-a urmat va transforma aceasta intreaga mostenire in comori fructuoase care conduc la viata vesnica.
Roman revelat prin spiritul Emmanuel
Dincolo de aparente se apropie pentru noi toti momentul in care va avea loc evaluarea dumnezeiasca a tuturor valorilor pamantesti pentru a face sa apara renasterea energiilor dumnezeiesti creatoare ce vor aduce zorii unei lumi noi si tocmai de aceea este binevenit sa ne amintim de ascendentul mistic al tuturor civilizatiilor ce au aparut si apoi au disparut rand pe rand. Putem face aceasta evocand marile perioade ale umanitatii, cu toate mizeriile si splendorile caci toate acestea s-au petrecut spre a afirma realitatile spirituale ce se afla mai presus de toate fenomenele iluzorii, tranzitorii ale materiei.
,,Eu totusi va spun:
Incantat de descoperirile sale dobandite dupa multa suferinta si conflct launtric, si care au implicat cai infiite, Andre Luiz se intoarce in sfera Pamantului pentru a le spune fostilor sai tovarasi ca dincolo de micile spatii in care ei traiesc straluceste o alta viata, mai frumoasa si mai intensa, care necesita insa o dezvoltare individuala specifica, pentru a calatori printre caile inguste ce conduc la o sublima iluminare. Cu toate acestea, exista multe fiinte umane care traiesc in sarcasm si indiferenta in cautarea lor de ascunzisuri tranzitorii si de larve efemere. Acestia se asteapta ca dupa moarte sa gaseasca un Rai gratuit, plin de minunatii uluitoare.
Dar, lasand la o parte mesajele lui Andre Luiz si ale noastre - umili servitori ai Bunavointei, Iisus a rostit aceste cuvinte nemuritoare catre toti cei care strabat calea vietii umane: ,,Fiecaruia dupa faptele sale".
Dictat de Spiritul Emmanuel
Scrisoare catre cititor
Pacea lui Dumnezeu sa fie cu voi!
Daca ati citit modestele pagini ale volumului ,,Acum 2000 de ani in urma", este posibil sa cautati aici continuarea luptelor cumplite prin care au trecut personajele sale reale, in arena pamanteasca a stradaniilor pentru rascumparare.
De aceea ma simt obligat sa explic unele aspecte ale acestei noi povestiri.
Dupa 50 de ani de la catastrofa din Pompei, in care orgoliosul senator Publius Lentulus parasea din nou lumea pentru a-si evalua dureroasele experiente pamantesti, il gasim in aceste pagini imbracat in umilele vesminte ale sclavilor, pe care, in mandria lui, ii dispretuise in trecut. In mila Lui, Domnul i-a ingaduit sa aiba personalitatea lui Nestorius, pentru a compensa abuzurile si actele despotice pe care le savarsise in trecut, cand, ca persoana publica, isi inchipuise ca detinea toata puterea in mainile sale neputincioase, printr-un drept divin nejustificat. In fiecare suferinta a sa ca sclav veti recunoaste mantuirea binecuvantata a unui trecut plin de greseli evidente.
Consider ca este de datoria mea sa va satisfac curiozitatea in privinta fostilor sai companioni, prezenti in acest nou pelerinaj pamantesc, ale carui evenimente reale sunt relatate in aceasta carte.
Chiar daca membrii familiei Severus, Flavia si Marcus Lentulus, Saul si Andre din Gioras, Aurelia, Sulpicius, Fulvia si restul actorilor din acea drama sunt intrupati in aceeasi perioada, este necesar sa clarific ca toti acestia isi ispasesc pacatele in alte sectoare ale binecuvantatei suferinte. Asadar ei nu apar in aceasta poveste, in care fostul senator Publius Lentulus va este infatisat in vesmantul unui sclav de varsta mijlocie, ca parte integranta a acestui nou scenariu.
Totusi, dintre toate personajele din ,,Acum 2000 de ani in urma", unul apare aici printre alte figuri din acele vremuri, inclusiv Polycarp, desi acesta din urma nu aparuse in povestea anterioara. Prin legaturile afective create, el fusese un frate devotat al lui Publius Lentulus in vremurile politice si sociale tulburi ale Romei lui Nero si Vespasian. Ma refer la Pompilius Crassus, camaradul sau, care a impartasit aceeasi soarta in timpul distrugerii Ierusalimului, si a carui inima i-a fost scoasa din piept de catre Nicandrus, la ordinul unui stapan crud si razbunator.
Pompilius Crassus este acum Helvidius Lucius, revenit in lume pentru a-si continua reabilitarea. Si daca am amintit de un prieten devotat si binevoitor, va informez ca nu am scris aceasta carte in scopul de a-mi povesti propriile stradanii trecatoare din aceasta lume. Ea este mai degraba marturia inimii sublime a unei femei transformate intr-o sfanta, al carei eroism dumnezeiesc a fost un far calauzitor pentru multe spirite cuprinse de amaraciune.
In ,,Acum 2000 de ani in urma" am urmarit sa examinam o epoca a luminii si a intunericului, in care materialismul si crestinismul roman s-au luptat pentru castigarea sufletelor, intr-un tablou al mizeriilor si splendorii, pe fondul grandorii extreme a Cezarului si a minunatelor edificari spirituale ale lui Iisus Cristos. Atunci Publius Lentulus a trait intr-o lume a decadentei morale si a placerilor trecatoare, dar acum, ca sclavul Nestorius, el vegheaza asupra unui suflet, si ma refer la figura centrala a acestei naratiuni, Celia, a carei inima plina de iubire si intelepciune intelege si aplica toate lectiile Invatatorului dumnezeiesc in viata ei plina de suferinte.
In succesiunea evenimentelor o veti vedea ca fata si ca tanara femeie, ca si cum ati privi un inger plutind deasupra tuturor atasamentelor pamantesti. Virtutile si actiunile vietii sale edificatoare ii arata sufletul pios precum crinul, care infloreste in mocirla patimilor lumesti pentru a parfuma noaptea vietii pamantesti cu aroma blanda a celor mai minunate sperante dumnezeiesti ale Cerului.
Astfel, draga cititor, se poate spune ca acest volum nu reprezinta o continuare integrala a experientelor purificatoare ale fostului senator Lentulus in cadrul ciclurilor pamantesti izbavitoare.
Este in schimb povestea unei sublime inimi feminine, indumnezeite prin sacrificiu si altruism, care nu-si pierde credinta in Cristos nici dupa multele lacrimi ale suferintelor mantuitoare. Biserica Romana i-a pastrat amintirea faptelor minunate in arhivele sale vechi, chiar daca datele, numele, descrierile si adnotarile au fost modificate si denaturate de diversi naratori.
In orice caz, frati si surori, deschideti aceste pagini si reflectati asupra raurilor de lacrimi scurse din inima umana, ganditi-va la numeroasele experiente amare pe care vi le-au adus zilele trecatoare ale vietii. Poate ca si voi ati iubit si ati suferit mult, si uneori ati simtit cum vanturile reci ale necazurilor v-au infrigurat inimile. Alteori, sufletul vostru, bine intentionat si sensibil, a fost ranit de calomnii sau deceptii. In anumite situatii ati privit la randul vostru cerul si ati intrebat in tacere unde ar putea fi adevarul si dreptatea, invocand mila lui Dumnezeu printr-o rugaciune disperata. Stiind, insa, ca orice suferinta serveste scopului glorios al mantuirii sufletului, cititi aceasta poveste adevarata si reflectati asupra ei.
Exemplul unui suflet sfintit prin suferinta si smerenie va va invata sa apreciati truda si greutatile de zi cu zi; fiind martorii sacrificiilor ei si simtindu-i credinta profunda, simtiti o mangaiere ce va regenereaza credinta in Cristos.
Cautati sa patrundeti esenta acestei compilatii de adevaruri reconfortante, si spiritul pur al eroinei noastre va picura in inimile voastre balsamul mangaietor al sperantelor sublime.
Dorinta acestui frate si slujitor umil al vostru este sa beneficiati, asa cum am facut si noi, in urma exemplului stradaniilor si experientelor din vremuri de mult apuse.
Emmanuel
Pedro Leopoldo, 19 decembrie 1939
In paginile sale, aceasta remarcabila carte pune bazele Spiritismului crestin si trateaza, printre multe alte subiecte importante, legile adorarii, munca in societate, progresul, egalitatea, libertatea, justitia, iubirea, caritatea si perfectiunea morala, precum si speranta si consolarea.
Comunicarea dintre lumea spiritului si lumea fizica este in firea lucrurilor, si nu implica nimic supranatural; de aceea, gasim indicii cu privire la aceasta la toate popoarele si in toate epocile; in prezent, este un fenomen generalizat si evident pentru toata lumea.
Stim ca educatia cu batul nu eleveaza caracterul si ca discutia filosofica nu are nimic de-a face cu caritatea si justitia. Cu tot respectul pentru filosofia care pune intrebari si pentru stiinta care aduce raspunsuri, vom recunoaste intotdeauna in Spiritismul crestin Evanghelia Domnului, reinviata si activa, venita spre a instaura cu ajutorul lui Iisus religia cosmica a Iubirii universale si a Intelepciunii dumnezeiesti pe Pamant.
Atunci cand omul percepe maretia Vestii celei Bune, el intelege ca Iisus nu este doar reformatorul civilizatiei, legiuitorul credintei, calauza ratiunii sau datatorul de inlesniri pamantesti, ci este – mai presus de toate – si renovatorul vietii fiecaruia.
Atingand aceasta culme a intelegerii, fiinta iubeste templul care ii modeleaza existenta; totusi, ea nu se limiteaza sa participe la adunarile conventionale realizate in scopul manifestarilor de adorare, ci Il aduce pe Prietenul Celest in sanctuarul familiei, unde Iisus incepe atunci sa controleze pasiunile, sa corecteze comportamentele si sa inspire cuvintele, facandu-l pe ucenic capabil sa transpuna invataturile eterne in actiuni vii, prin care Domnul extinde Dumnezeiasca Imparatie a pacii si iubirii pe Pamant.
O carte despre multe elemente ce tin de propria noastra poveste in timp si spatiu, indemnandu-ne sa meditam si sa ne autoexaminam, realizand ca viata continua, plina de speranta si efort, progres si realizari in fiecare sector al vietii cosmice, cu respectarea legilor divine.
Reincarnarea ramane o problema controversata care continua sa faca sa curga inca multa cerneala. Solutia ar rezida in raporturile analogice si, in principal, in legea ciclicitatii. Exista, de exemplu, o analogie intre comportamentul planetelor si cel al globulelor sanguine, si acest exemplu poate fi raportat la orice seva vegetala; pot fi date astfel nenumarate exemple de fenomene ciclice, a caror sinteza este: un ciclu se inchide dupa ce a raspandit viata prin ascensiunea si caderea sa intre doua nivele de densitati diferite. Tot ce este materie va deveni spirit.
Aceasta viata de dupa moarte poate fi mai lunga sau mai scurta, dar este finita ca durata, deci, la un moment dat, expirand timpul necesar de sedere in planurile subtile ale manifestarii, omul trebuie sa se reincarneze. Aceasta se va petrece pe Pamant sau pe o alta planeta. Doctor Papus spune ca: ,,Inainte de a reveni pe Pamant, sau pe o alta planeta, orice spirit vede incercarile pe care le va avea de trecut si nu se reincarneaza decat dupa ce le-a acceptat in mod constient".
Fiti milostivi / Iubiti pe vrajmasii vostri / Binecuvantati pe cei ce va blestema / Faceti bine celor ce va urasc / Rugati-va pentru cei care va vatama si va prigonesc / Purtati-va cu bucurie crucea / Daca cineva cu autoritate va obliga sa mergeti cu el o mila, mergeti cu el doua mile / Si daca cineva vrea sa va duca la judecata si sa va ia camasa, lasati-i si mantia / Staruiti in bine pana la capat / Nu va pierdeti curajul!"
Contempla lumea unde, datorita reincarnarii, te-ai intors ca sa-ti rascumperi trecutul si sa construiesti adevarul. Straduieste-te sa faci cat de bine poti in ficare minut care trece.
Un trup bolnav, un partener de viata dificil, un parinte complicat, un sef ursuz si greutati constante sunt oportunitati ce se reinnoiesc. Orice eveniment exterior este un instrument pus in slujba noastra. Existenta pamanteana este o lupta benefica. Defectele si imperfectiunile, datoriile si greselile sunt dusmanii cu care ne confruntam. Perfectiunea individuala este singura victorie ce nu se denatureaza. Din orice directie, veritabilul teren de lupta este in noi insine.
In lumina plina de intelepciune a lectiilor sublime ale lui Iisus, devine posibila indreptarea rapida a caii, renovarea si regenerarea constiintei, dar si purificarea dumnezeiasca a inimii. Nu tot ceea ce este pentru oricine admirabil, este in realitate dumnezeiesc.
Nu tot ceea ce este doar mare este cu adevarat respectabil. Nu tot ceea ce este pentru fitecine frumos este in realitate sfant.
Nu tot ceea ce este pentru oricine placut este in realitate util si dumnezeiesc.
Nu este suficient doar sa stim. Este de asemenea necesara o transformare dumnezeiasca fundamentala a fiecaruia prin trezirea si amplificarea binelui dumnezeiesc.
Asadar se cuvine sa ne modelam dupa preceptele pline de intelepciune ale evangheliei ce este simtita si traita cu intelepciune, intelegand urgent imboldul imperativ al iluminarii noastre launtrice, deoarece, in conformitate cu cuvintele inspirate si intelepte ale unui apostol…
Aceasta carte inspirata prezinta intr-o forma accesibila legile spirituale ale Lumii de Dincolo, locul in care sufletele se pregatesc pentru o noua calatorie pe Pamant.
Ce se va petrece in rai cu tatal iubitor, ai carui copii au fost incredintati pe mana Satanei? Ce extaz o poate astepta pe sotia credincioasa si devotata, al carei sot arde in focul atotmistuitor al iadului? Credeti oare ca Autoritatea Divina, in vesnicie desavarsira si infinita, se vede astfel limitata si nevoita sa impiedice manifestarea ajutorului reciproc dincolo de dimensiunea fizica, ajutor pe care chiar si stapanitorii acestei lumi, oricat de slabi si de imperfecti ar fi ei, il incurajeaza totusi si il sustin?
Ar fi oare corect ca acelora care trec de poarta cea fara de intoarcere a mormantului, spre a pasi astfel catre o noua viata, superioara. Sa le fie anulat potentialul evolutiv, cand in lumea fizica, unde oamenii sunt supusi atator si atator limitari, fiecare fiinta si fiecare forma de viata isi are calea sa proprie de evolutie? Cum se poate ca ideea de ,,munca" sa fie necunoscuta in rai, cand natura ii confera o anumita menire fiecarei creaturi de pe planeta. de la cea mai de jos forma de viata pana la fiinta umana?
In realitate nimeni nu moare vreodata. Peste tot, cautarea desavarsirii continua.
Viata se reinnoieste mereu; ea ii purifica si ii ajuta sa evolueze pe toti cei aflati in slujba sa, conducandu-i triumfatori catre luminoasa Uniune Suprema cu Divinul.
Reflectand asupra viitorului comunitatii pamantene, Andre Luiz a scris aceste cateva pagini referitoare la mediumnitate, intelegand importanta crescanda a schimbului spiritual dintre oameni.
Cu cat fiintele umane avanseaza mai mult pe spirala evolutiei, cu atat percep mai clar ca moartea nu inseamna incetarea vietii.
Acum, mai mult ca oricand, oamenii se considera o constiinta continuta intre niste forte si fluide combinate temporar in scopuri educative.
Ei incep treptat sa inteleaga faptul ca mormantul reprezinta poarta spre reinnoire, asa cum leaganul reprezinta accesul la experienta umana, si isi dau seama ca sederea lor pe planeta constituie o calatorie al carei destin vizeaza stadiile unui Progres superior.
