Umbrele trecutului *** Anii cenusii (ed. tiparita) - Alex Maroiu

Descriere

Deceniile post-comuniste scot inca in prim-plan intamplari livresti cu radacinile adanc infipte intr-o realitate totalitara, sumbra, covarsitoare. Probabil ca multe alte decenii vor lumina sporadic unghere ale umilintei in bezna ideologica. Surprinzatoare este insa apropierea inginerului Alex Maroiu de acest subiect, nu numai prin maniera de punere sub lumina livresca a unor realitati cutremuratoare ale anilor de sub comunismul ceausist, ci si prin incercarea de arhitectura romanesca. Vorbim de cvadrilogia proiectata "Anii cenusii", din care face parte si volumul "Umbrele trecutului", in care povestile unor personaje indepartate spatial si actional, dar aflate in acelasi malaxor al istoriei, se intersecteaza prin personaje de plan secund si intamplari marginale. Nimic nu este, insa, lipsit de importanta intr-un complex spatio-temporal tragic, prin care trec dezumanizate personaje in propria lor devenire (aparenta), in care orice detaliu si orice abatere conteaza spre a se putea fabrica un dosar, spre a putea fi constrans un om, modelat prin lovire ideologica repetata, imobilizat fiind in menghina securitatii omniprezente. Odata cu dezumanizarea si dramele ei, prin istorie traverseaza si ideologiile de care nu se pot dezbara personajele, ducandu-le dincolo de aparenta moarte a unui comunism apasator.
Bine scris, credibil, romanul "Umbrele trecutului" promite prin imprumutul de noi voci si prin noile perspective din ultimele doua volume, un intreg consistent si ambtios. Talentul lui Alex Maroiu nu poate fi pus la indoiala. - Adrian Lesenciuc

Fragment din carte:

"Casa in care locuiam noi era plasata in apropierea Teatrului de Stat, intre bulevardul pe care mergeau autobuzele spre Mamaia si malul inalt de unde priveam marea. Plaja era undeva jos, mult sub malul pe care era asezat orasul. Atunci cand nu eram pe plaja la joaca in partea a doua a zilei, asteptam impreuna cu ceilalti copii, stand pe bordura trotuarului opus, sa vedem actorii iesind in pauzele dintre acte. Priveam curiosi spre terasa de la intrarea din spatele teatrului. Acolo ieseau actorii in pauzele spectacolelor sa fumeze o tigara sau sa mai schimbe o vorba inainte de a reintra pe scena pentru actul urmator.
Regii, printesele si valetii cu tavi incarcate cu pahare si farfurii de lemn se amestecau nefiresc cu balerine si soldati in armuri, compunand, la cativa metri de strada pe care treceau oamenii si masinile, o alta scena cu actori amestecati, vorbareti si deconectati de la spectacol, cu doamne de la curte elegante purtand peruci pudrate. Vara, toate doamnele isi faceau vant cu fustele lor largi iar cavalerii, cu coifurile scoase, isi stergeau sudoarea de pe frunti. Mai vedeam regi batrani care isi rezemau sabiile de perete sau isi puneau coroanele pe pervazul ferestrelor deschise ale teatrului si bufoni imbracati caraghios care scoteau pentru o clipa pantofii speciali care ii ajutau sa schioapete pe scena si uneori chiar ciorapii colorati.
Dezordinea in care se miscau si se amestecau acele personaje care vorbeau unele cu altele fara a mai tine cont de rang si situatie si usurinta cu care se debarasau de o parte din recuzitele lor din piese, imi dadea senzatia unei libertati vinovate care in subconstientul meu semana mult cu tendinta mea de a ma revolta si a incalca orice regula impusa.
Actorii vorbeau tare sau beau limonada la doi pasi de strada ceea ce era neobisnuit pentru mine care eram permanent constrans sa vorbesc in soapta si sa mananc sau sa beau numai in casa, Ce vrei, ei sunt actori, chiar si atunci cand nu sunt pe scena viata lor continua sa semene cu o piesa de teatru" imi spunea bunicul putin incurcat, sperand totusi ca il cred.
Intre personajele misterioase care se miscau haotic pe terasa de la iesirea actorilor era si un print inalt cu chip de inger care se plimba semet, cu mana pe manerul spadei, lasand sa-i cada buclele aurii pe spate. Pe el il iubeam, nu incapea nicio indoiala. Cand aparea in tinuta lui eleganta si mai inalta decat restul personajelor, il priveam ca vrajit, lasandu-ma purtat in lumea basmelor pe care o cunoscusem din povestile citite de bunici. "