Un trandafir rosu

Descriere

Un trandafir rosu de Cristina Vesa - Distribuit de Piata de carte

Recenzie

Poezia, in orice registru stilistic ar aparea, obiectiv, subiectiv, colocvial, registru ludic, coborand in strada sau urcand in metafizic, multiplicand vocile lirice sau camuflandu-le, ea este rostirea unica si individuala, este marturisirea unui suflet care se deschide lumii cu preaplinul lui, fara sa fie vazut, pentru ca el nu este lumesc, ci se topeste intr-o iubire care nu se vede, ci se simte.

Citind poemele Cristinei Vesa, ne amintim de celebrul vers eminescian: Strai de purpura si aur peste tarana prea grea /, asadar invesmantare sau invesnicire in cuvant a trairilor eului liric. Aceasta este realitatea artistica pe care o construieste Cristina Vesa, dupa cum declara in Cuvantul autorului: Totul e real, sunetele naturii..., de pasare, de vietate, simt soarele arzandu-ma,... traiesc, iubesc, sunt aici si acum. Daca acesta este crezul artistic al Cristinei Vesa, ramane sa ne convingem prin ceea ce scrie ca trairea poetica are ca sursa universul fara margini, cum iarasi ar spune Eminescu.

Purcedem, asadar, la cunoasterea acestui „strai de purpura” care, in viziunea poetei, se metamorfozeaza in petale de trandafir, definind acel impuls generator de fericire care este iubirea. Deschidem, fara graba, universul poetic al Cristinei Vesa. Registrul poetic este unul al candorii, al sublimarii naturii, al vietii. Discursul poetic genereaza o imensa bucurie de a trai si de a iubi. Minunile lumii i se releva pas cu pas, pe masura ce si le asuma, transformandu-le intr-un act poetic, drept marturie a fiindului

Poeta Cristina Vesa nu cauta sensul adanc al vietii, nu are nelinisti metafizice, nu mediteaza asupra trecerii ireversibile a necrutatorului timp, ci isi marturiseste cu sinceritate iubirea lumeasca, intr-un perpetuum „carpe diem”, dar nu ca un ritual, ci ca bucurie a unei naturi infuzate de aroma florilor. Gestul daruirii unui trandafir este generator de iubire: inima se deschide cu o floare. Infuzia de iubire se simte in tot si-n toate: in fantana adanca cu apa /... in orase fara ziduri.../ (iubirea) uda pomul in floare / chiar plansul se converteste in iarba crescand / eu caut o floare /. Starile succesive ale eului liric se nasc din cunoasterea frumusetilor pamantului: florile de pe campii... / pomul canta o melodie in vant / ... Simt fericire pe pamant / Cunoasterea empirica apartine unui suflet de copil, simtind mirosul florilor de salcam.

In viziunea poetei, viata se deruleaza intr-un spatiu lumesc, in care pulseaza rodul copt in toamna / ... zumzait de albine.
Starea de iubire vine din afara eului. Ea este generata de gesturi marunte ce compun o atmosfera: sa-i zambesti buna dimineata / sa-i faci un ceai cald / sa-i faci un compliment / sa-i dai odihna. Este parca prea putin intr-un cadru domestic, intr-o realitate in care poeta vede numai frumusete si daruire: cantecele diminetilor tale sa le aud / si cand pisica la picioare / Zmierdandu-se te veseleste. Fiecare gest al partenerului se converteste intr-un impuls vital pentru natura: Daca n-ai fi tu / Unde ar mai fi primavara? / Daca n-ai fi tu? Pomul din curte s-ar usca / Totul in jur este linistitor, chiar daca timpul zboara, valurile marii ... se intorc inapoi in mare – sunete linistitoare. Asadar, nu intrevedem niciun fior metafizic, pentru ca in jur e fericire perpetua. Mai mult, poeta cauta solutii ca aceasta bucurie de a trai sa fie atribuita si copiilor, lasandu-le libertatea de miscare si de exprimare. Dar acest principiu o face sa se intoarca in copilarie, evocand spatiul rustic in care cerul se uneste cu pamantul, iar ea, ca om trecator, sa celebreze asta prin dans: Sa se faca liniste deplina / sa dansez in ritmul meu / dansuri de energie pline / Vreau liniste.

Cristina Vesa isi incheie triumfal volumul Un trandafir rosu oferind trei flori, una pentru copilul din tine /...pentru inima ta buna /...iar pentru mine ultima floare.
Pledoaria pentru iubire dainuie si-n eternitate: Eu stiu ca vom ramane / ca doua flori vecine /, convinsa fiind ca iubirea este o dominanta a sufletului.
Nadajduim ca poeta Cristina Vesa va convinge cititorii prin entuziasmul de a descoperi iubirea in tot si in toate.

Despre autor

Cristina Vesa nascuta in anul 1981 in orasul Lipova, situat la 34 de kilometrii de Arad. La varsta de sapte ani se muta impreuna cu familia la tara in Podgoria Aradului unde isi petrece mare parte a copilariei. De aici iubirea ei pentru natura si animale, obisnuita fiind sa cutreiere dealuri si vai cu orele, fara telefon mobil.
Urmeaza Universitatea de Stiinte Economice la Arad. La varsta de douazeci si patru de ani, se muta in Norvegia unde traieste si astazi.
Iubirea pentru tara si copilaria au lasat amprente adanci in sufletul ei. Dintr-o dorinta mare de exprimare in limba materna rezulta acest volum de poezii.