Bucuresteni risipiti

Descriere

Dan Casassovici, fiu al unei familii de industriasi importanti, ajunsi la bunastare prin munca staruitoare, a vazut deposedarea familiei sale de tot ce castigase prin merite personale. A devenit inginer, in ciuda obstacolelor si greutatilor inerente in vremea comunismului. In 1976, a emigrat si si-a croit un destin pe masura in lumea libera. Vremea L-am rugat pe Dan Casassovici sa scrie intr-o carte de ce a plecat din Romania. Ca sa se inteleaga ca poti avea o copilarie si o tinerete frumoasa, aproape in orice conditii. Tineretea lui a fost la fel de frumoasa ca a multora dintre noi. A reusit sa invinga piedicile care se puneau celor din clasa lui sociala, a reusit sa invete, si-a gasit o slujba cu oameni intre care s-a simtit bine. Dar a stiut ca numai atat i se va permite. A stiut ca libertatea e departe de lumea in care traia. Ca si atatia altii, care au plecat cand, cum si unde au putut. Pentru ca tineretea e frumoasa, dar omul mai are nevoie si de altceva. Silvia Colfescu Cand m-am nascut, bunicul meu Corneliu, dar si tata, au rasuflat usurati. Aveau un mostenitor care sa le continue activitatile, sa conduca fabrica familiei si sa predea cursuri de textile la facultate. Destinul meu era trasat si nu-mi ramanea decat sa nu ies din fagas. Dar lumea s-a schimbat si nimica nu a mai fost asa! Eu am devenit altcineva, altundeva, am facut altceva. Dan Casassovici Prietenii din generatia mea, a celor nascuti in anii 1940-1945, au apucat doar cativa ani frumosi. Erau nascuti in familii care faceau parte din categorii sociale de oameni ajunsi, prin munca lor, in fruntea tarii. Erau copii de oameni politici, intelectuali, doctori, bancheri sau industriasi. Veneau din familii cu studii superioare, erau deja la cel putin a treia generatie de notabili, sau "incaltata" cum se mai spunea. Am avut multi prieteni, copii ai prietenilor parintilor mei, pe care i-am cunoscut si i-am frecventat fiindca "vorbeam aceeasi limba". Primisem aceeasi educatie care punea pe prim plan valori ca familia, munca, cinstea, respectul cuvantului dat, loialitatea. Ne-am cunoscut in mod firesc, ne-am imprietenit, ne simteam bine impreuna si am urmat o bucata de drum alaturi. De acasa eram indrumati sa avem o comportare exemplara pentru a nu intra in conflict cu autoritatile, sa fim bine crescuti si respectuosi. Ni s-a mai spus ca trebuie sa invatam mai bine ca ceilalti, ca trebuie sa invatam limbi straine si ca, in afara casei, nu trebuie sa ne comportam diferit de ceilalti colegi de clasa. Ceea ce auzeam acasa nu aveam dreptul sa repetam afara. Parintii ne-au inoculat valori care fusesera ale lor, pe care le stiau necesare.