Ferestre – poeme de iubire

Descriere

Poemele Danielei creeaza un univers propriu diafan, luminos, plin de cantece in surdina, armonie, rugaciune, inefabil, pace, toate, impregnate de o iubire tacuta, ca sursa de energie latenta si de justificare a existentei acestui intim refugiu.

Iubirea e Creatorul, iar Creatorul daruieste iubire si o rasfrange in ,,secunde luminoase", ,,simfonii albastre" si in ,,dulci insomnii".

Inclusiv autoarea este parte a acestei creatii in poemul ,,Vas de lut":

,,Ma modelezi tacut ma imbraci cu lumina ma incalzesti in cuptorul inimii Tale"

Cuplul prezent in mai toate poemele este unul abstract, ideatic, contopirea fiind mai mult una confesiva, ca modalitate de redescoperire si regasire a sinelui prin iubire: ,,Rataceau in mine despletite nelinistile Isoldei inocenta Julietei inflorea-n privirea mea... ca o maree nelinistea primei iubiri imi inunda tarmul inimii sfidandu-mi imponderabilitatea, aripile stravezii... in mine rataceau corabii pierdute, fantome diafane, despletite, atrase printr-o tacuta rezonanta... - poemul Rezonanta.