eBook (ePUB) Un dulau si un arici la psihoterapie de cuplu

Scrisa de 

Sa pasim peste pragul cabinetului de terapie de cuplu poate fi infricosator. Renuntam sau aducem cu noi in buzunare asteptari mai mult sau mai putin realiste. Cartea Laurei Panazan ne invita in lumea ghidata de un terapeut, ne face partasi la astfel de experiente delicate, ne lasa sa mirosim trairile clientilor si efortul terapeutic. Ne ajuta sa empatizam cu fiecare personaj, sa dam sens comportamentelor greu de inteles. Ne surprinde cu stilul direct. Ne tulbura cu sinceritatea dezvaluirilor, imbinand povestile clientilor cu instantanee de viata personala. Dar mai ales, ne face sa ne intalnim cu <<dulaul>> sau cu <<ariciul>> din noi, sa ne privim pe noi mai de aproape, cat sa ne intelegem si sa ne luam iubirea si viata in maini.

31,00 lei

Detalii produs: 

An aparitie: 
Editura: 
ISBN: 9786060714439
SKU: LETRAS-9786060714439

Descriere

Un dulau si un arici la psihoterapie de cuplu - Laura Panazan - Editura Letras

Mesaj Facebook, către Elena:
„În seara asta, așa brusc, m-am apucat să scriu o carte. Despre cupluri. Întâi am vrut să scriu un articol. Apoi mi-am dat seama că va fi o serie de articole. Și pe final a devenit clar că structurez capitolele unei cărți, despre așteptări iluzorii în terapia de cuplu.
I-am spus întâi lui Ștefan ca să aud și eu cum sună emoția asta exprimată. Ca să fiu sigură că nu-i un gând trecător, ci o declarație. Și acum te-am ales pe tine să fii a doua persoană care află în ce nebunie mă bag.
Poate pentru că tu ai scris o carte cât un ceaslov, academică, și ai toată admirația mea pentru asta.
Poate pentru că e două noaptea, mă ustură ochii și vreau să mă opresc cumva din scris, deși mă tem că mâine aș putea să mă trezesc dintr-un vis pierdut.
Sau poate pentru că am citit cartea lui Michelle Obama dăruită de tine și vreau să îți mulțumesc pentru ea. Cel mai mare merit al lui Michelle e că te face să te simți cât ea, vulnerabil și capabil în același timp. Cât să scrii o carte.“

Dacă ești așa de bună, rezolvă-ne tu!
„Alo, bună ziua. Sunt Brândușa Călin7. Am primit numărul de la psihologul meu care v-a recomandat pentru terapie de cuplu. Mi-a spus că sunteți cea mai bună. Sunteți de altfel și ultima mea speranță. Îmi pun toată nă-dejdea în Dumneavoastră.“
Are în jur de 30 de ani. Vocea ei e un cocktail de entuziasm, disperare și tristețe. Nu știu cum ajung la tine, cititorul meu, cuvintele ei, dar pe mine mă sperie. Sunt multe mesaje ascunse care nu îmi plac în cererea aceasta, aproape clasică de altfel.
Primul este că doamna Călin mă vede pe un piedestal înalt, înainte să mă cunoască: aș putea să cad și să mă sparg. În ochii ei, desigur. Aș avea nevoie să fiu văzută ca un om, cu puteri limitate. Fără baghete magice.
Dar cui îi pasă de nevoile terapeutului? ai putea să mă întrebi. Ce, e terapia lui?
Îngân doamnei un fel de „mulțumesc“ și rămân deocamdată cu frustrarea. Am să-i vorbesc mai târziu despre latura mea umană, vulnerabilă. Pe care abia aștept să ți-o dezvălui și ție ca să te conving că nu sunt modelul per-fect pe care îl cauți.
Mă repet, știu. N-aș vrea să pierdem timpul pe coclauri. Și dacă până aici ți-am vorbit mai mult despre mine decât despre cupluri, a fost tocmai ca să te invit aproape, să nu mă ridici până la cer ca pe-un balon.
Al doilea mesaj ascuns este despre lipsa ei de speranță: probabil că lucrurile au evoluat mult în rău în căsnicia sa. Îi simt golul de energie, epuizarea, ca după eforturi repetate, fără rezultat.
E dureros și pentru mine, empatizând, să fiu un pic acolo unde e ea, din prima. Știu că va fi mult de lucru și dificil. Voi încerca să o conving pe parcurs că a obosit făcând aceleași lucruri, ineficiente. Să o inspir să facă acum ceva nou, mai productiv, în direcția iubirii.
Al treilea mesaj e legat de faptul că se așteaptă să preiau eu responsabilitatea căsniciei sale. Ca și cum ar abandona-o în mâinile mele. Ca și cum eu va trebui să îi acord primul ajutor, să fiu aparatul care să preia funcțiile vitale ale relației. Un fel de... „Am ajuns aici, acum descurcă-te tu!“
Dar travaliul va fi al ei, al lui, al lor. Eu voi fi un însoțitor, un ghid. Voi fi împreună cu ei ca să îi sprijin când le va fi greu, dar nu voi face treaba în locul lor.
Psihoterapia e un proces de conștientizare de sine, de schimbare personală și interacțională. Un proces la fel de dureros ca lipsa de iubire care o împinge pe doamna Călin spre cabinet. Dar nici asta nu-i pot zice acum. Cum să-i spun că tot ea trebuie să facă ceva?
Al patrulea lucru care nu-mi place și mă sperie... (Par cam arțăgoasă? Și cu un grad ridicat de anxietate?) e un gol. Partenerul de cuplu nu este menționat deloc și acest lucru nu poate fi lăsat pentru mai târziu.
Domnul știe? îmi vine să întreb cu partea mea sarcastică. Dar pentru că este o parte educată, îi lasă loc părții mele blânde să continue ea.
„Știți, de fiecare dată când sunt sunată pentru terapie de cuplu, pun o întrebare standard: Este de acord și partenerul Dumneavoastră să urmați acest proces?“
„Hmm, daaa“, răspunde doamna Călin, cu voce slabă, ca șuieratul dintr-o minge care se dezumflă. Și muzica face dansul: sunetul subțiat, prelungit ca să convingă, spune altceva decât spun cuvintele.
„Înțeleg că domnul e mai puțin motivat...“
„De fapt, el nu prea crede în terapie, dar mi-a promis că vine la prima ședință și o să-l convingeți Dumnea-voastră...“
Îl simt pe bietul om în planul doi. Am o imagine... cu Alinuța cărată pe scări de-un picioruș, lovindu-și capul de fiecare treaptă până la etajul nouă... Și încerc deja să îi fac domnului loc mai în față.
„Va trebui să îl ascult suficient de mult cât să înțeleg ce nevoi are, ce anume l-ar motiva să participe la ședin-țele noastre. Ca și în căsnicie, și în terapia de cuplu e nevoie de doi parteneri activi. Avem nevoie de el.“
Încerc să o scot din filmul în care noi două am manipula lucrurile (și el ar fi unul dintre ele).
„Desigur“, răspunde ea ușor amuzată și eu înțeleg că a prins aluzia.
„Cum se numește domnul?“
„Doru Călin.“
Eh, cu toate sperieturile, accept provocarea, mie îmi plac chestiile complicate: îi iau în terapie.
La prima întâlnire Brândușa se așază în dreapta, pe locul simbolic al bărbatului. Are chipul înghețat de depre-sie, într-o stare amorfă, și corpul înclinat ca o virgulă văzută pe muchie.
Doru e subțirel, arată ca un student. Cu vreo doi ani mai mare ca ea. Îmi evită privirea. E evident că nu-i place să fie aici, să se expună. Răspunde monosilabic la întrebările mele.
La telefon părea că măcar ea își dorește terapia. Acum îmi dă sentimentul că doar și-a adus corabia în portul meu în timp ce căpitanul dormea. Și parcă nimeni nu mai are de gând să plece vreodată cu ea în larg.
Deși Brândușa este nemulțumitul șef din această relație, nu are chef să mai spună ceva nici ea. Aflu cu greu că el lipsește mult, și emoțional, și fizic. Că ea e singură și nefericită. Parcă mi-ar spune că e prea târziu, că a aș-teptat prea mult.
Mă întreb cum arăta femeia aceasta când era fericită. Și cum arăta el când reușea să o facă să se simtă iubită. Cer amănunte despre începutul relației lor, încercând să obțin un strop de energie prin reamintirea unei stări de bine.
El tace de parcă nu poate accesa ceva atât de depărtat emoțional față de starea blocantă de acum.
„Cred că și începutul a fost o iluzie, răspunde ea. Am crezut una și era alta“.
„Ce anume ai crezut și nu era așa, Brândușa8?“
„Am crezut toate declarațiile lui de iubire. Acum cred că ele nici atunci nu au fost adevărate. De altfel înce-putul a fost extrem de scurt, problemele au apărut imediat.“
„Ce fel de probleme au apărut?“
„Eu mă îmbolnăvesc des și el e prea ocupat ca să aibă grijă de mine.“
Doru continuă să tacă în bârlogul lui și eu simt că e mai mult decât rușinea de a fi „pârât la doamna“ sau de-cât faptul că a devenit imun la plângerile ei. Parcă ascunde ceva. Parcă e prea devreme să-mi poată spune.
Îl întreb de copiii lor: au un băiețel de șase ani și o fetiță de trei. Și în timp ce el îmi povestește cu drag despre ei, Brândușei i se sparge masca detașată și începe să plângă cu o disperare care umple lăptos spațiul și parcă miș-că pereții din loc, cutremurați de vibrația sfâșietoare.
„Ce se întâmplă chiar acum în sufletul tău, Brândușa?“, o întreb atingându-i ușor genunchiul9 în lateral.
„Mi se rupe sufletul de copiii mei care ar putea rămâne fără doi părinți sub același acoperiș cu ei.“
Mi-e din ce în ce mai clar că au un schelet în dulap pe care nu îl aduc în discuție, dar care miroase de la o poș-tă. Așa că încerc să-mi îndrept eu privirea, blând, spre acel dulap.
„Simt că între voi e o durere mare, un pericol, ceva greu de spus“, șoptesc.
„Eu am o altă relație“, izbucnește Doru, parcă descătușat, într-un oftat prelung. (fragment)

Aprecieri despre carte

Sa pasim peste pragul cabinetului de terapie de cuplu poate fi infricosator. Renuntam sau aducem cu noi in buzunare asteptari mai mult sau mai putin realiste. Cartea Laurei Panazan ne invita in lumea ghidata de un terapeut, ne face partasi la astfel de experiente delicate, ne lasa sa mirosim trairile clientilor si efortul terapeutic. Ne ajuta sa empatizam cu fiecare personaj, sa dam sens comportamentelor greu de inteles. Ne surprinde cu stilul direct. Ne tulbura cu sinceritatea dezvaluirilor, imbinand povestile clientilor cu instantanee de viata personala. Dar mai ales, ne face sa ne intalnim cu <<dulaul>> sau cu <<ariciul>> din noi, sa ne privim pe noi mai de aproape, cat sa ne intelegem si sa ne luam iubirea si viata in maini.

Aprecieri despre carte

–dr. Madalina Voicu, psiholog si psihoterapeut principal P.E.U., formator si supervizor in cadrul Institutului SPER

O lectura care te obliga sa faci o calatorie profunda prin sufletul tau, cu bune si cu rele, sa explorezi unghere parca necunoscute si familiare in acelasi timp, sa razi si sa plangi impreuna cu suflete reale care seamana izbitor de mult cu al tau, cu al ei, cu al lui.

–Alina Iliescu, medic primar oftalmolog

O carte sincera, adanca, uneori urias de incomoda, alteori socant de eliberatoare. O carte care reinventeaza <<cum sa…>>-urile din viata in cuplu, ducandu-le acolo unde le e locul: foarte aproape de sufletele noastre.

–Claudiu Alexandru, pilot

,,Cartea aceasta te va provoca. Te va enerva. Te va face sa simti in nebanuite moduri. Nu ai cum sa nu te identifici cu cate un client din povestirile mele, pentru ca relatia de cuplu are o miza fantastica pentru fiecare dintre noi. Chiar si atunci cand alegem sa traim singuri.”

***

Eu sunt expert in emotie. Ii simt pulsul. Si cand sta sa moara, si cand vrea sa omoare pe cineva. Lucrand cu clientii mei, acestia invata in timp sa fie atenti la atmosfera emotionala… Ariciul afla ca daca ramane pitit, dulaul latra mai tare. Dulaul afla ca daca continua sa latre, ariciul se piteste. Asa ca dulaul isi mai acopera coltii, ariciul isi mai descopera interiorul si in sfarsit se-ntalnesc.

—Autoarea

Acest eBook a fost publicat de Editura Letras

Aici poti vizualiza toate cartile editurii Letras din libraria online Piatadecarte.net

Citeste carti online cu descarcare instant din libraria online Piatadecarte.net - Economiseste la fiecare comanda

Informații suplimentare

ISBN

An aparitie

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „eBook (ePUB) Un dulau si un arici la psihoterapie de cuplu”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Recomandari:

De la acelasi autor:

Un dulau si un arici la psihoterapie de cuplu. Vol. 2

53,00 lei

În stoc

Din aceeasi categorie:

Masca neagra

33,00 lei

Cum sa redescoperi sensul vietii

49,00 lei

Indragostiti in Bucurestiul de alta data

50,00 lei

Indragostiti

35,00 lei

Cum sa-i faci in ciuda anxietatii

35,00 lei

1 2 3 139
heartenvelopebookusercartphone-handsetmap-markerclock