eBook Dincolo de mine sunt eu - poeme

Descriere

Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarca gratuit aplicatia Adobe Digitalediton.

Descriere

Dincolo de mine sunt eu – poeme – Nicoleta Ignat – Editura Letras 2019

Locuitoare in inima

Pregatita de "botezul" debutului, iubitoare si creatoare de stari contemplatorii si fascinante, se prezinta in fata noastra Nicoleta Ignat cu un filon de poezie proaspata, scanteietoare, in micropoeme cu tenta mistica si dezvaluitoare de noi fete diamantine ale poeziei.

Cunoscatoare a fulguratiilor luminii pe tamplele ingerilor, profund intuitiva in proiectia iluminarii in oameni, incepe discursul sau liric cu un indemn de iesire din negura universului purtata adanc in fiecare sine: " Nu fi suparat! Esti in bratele Universului, el are grija ca fiecare dimineata sa apara cu elixirul vietii, sa te
contopeasca, firul ierbii sa creasca. Nu fi ingrijorat! Universul te apara in primul rand de tine."(In bratele Universului, pag. 7), ca mai apoi sa contureze aceasta neliniste metafizica prezenta in fiinta prin linii si forme topite in " Respiratie violet, praf de fluturi pe brate, trezire din negura amagitoare a timpului, dorinte arse in rosu, bucurie galbena glasuita pe unde albastre, iubire verde." ca prefigurari ale starii de iluminare intru izvorul existentei, magnifica atingere intre adiere si tina. (Iluminare, pag 8).

Propunand iubirea ca principiu generator si guvernator al lumii si Universului, poeta se simte ea insasi parte a acestui univers
contopitor si reliefat in detalierea simturilor, ca un arhitect al memoriei luminii, imprimand in constiinte starile ca pe niste forme pe o placa fotografica, afirmand ca " Universul meu respira amprenta gandurilor tale." (Cel mai bun prieten, pag. 9) si ne asigura ca legatura de iubire intre monada si marele anonim este gandul "Un gand pluteste in aer, intr-un cerc de vis;" (Gandul, pag. 10), ca un fel de pregatire in initierea dezvaluirii, foita cu foita, a valului de pe esenta vrajii serpuitoare care pune in miscare fiintele in chip de viata, propunand sa observam ca "Linistea ingenuncheaza cuvintele;" (Aripi in liniste, pag. 12), dar "noi doi am devenit unul, o scanteie din iubire," si afland ca intre aripile noastre sta si golul, si plinul, suntem datori fiecare, atunci cand ne indoim de iubirea noastra, sa
ascultam acest indemn "Cand te indoiesti de iubire, priveste-ti umbra, inzestreaz-o cu o inima;" (Umbra, pag. 17).

Probabil observand umbra neincrederii in ochii nostri, ai privitorilor la maretia spectacolului lumii, poeta marturiseste " M-am nascut sa iubesc, sa ating infinitul" (Atingerea Infinitului, pag. 18), sugerand ca viata este participare ca parte activa la aceasta maretie infinita si aparent nedefinita a lumii, asa cum "lacrimile cersetorului danseaza in sufletul trecatorului", astfel se intampla ca "Universul plange prin dans".( pag. 20), cu toate ca "Prezentul lasa urme, umbre ce raman in mintile oamenilor; (Umbrele Prezentului, pag. 21), intunericul se afla de fiecare data in spatele luminii (viziunii) noastre, trebuie doar sa vedem ca "Stelele zambesc in culori, in praf sunt scrise secrete, vegheaza somnul adanc intins pe pamant," incurajandu-ne la finalul poeziei sa traim, sa participam, sa iubim, pentru ca "-fiecare om are o stea." (Fiecare om are o stea, pag. 23). Asadar, indemnati sa credem in iubire, pentru ca fiecare dintre noi are cate o stea, ne intrebam, mai departe, inca nedumeriti, cum sa incepem a iubi. Ne raspunde poeta: Cand locuiesti in inima, nu chemi timpul ca sa poti exista; (Meditatie, pag. 33).

Pana aici parca am fi aproape convinsi, suntem gata sa plecam fiecare in cautarea propriei stele -caci asa am inteles, ca fiecare avem una, nu?- dar tulburati de poezia Nicoletei, cautam, ametiti, mai degraba "stele verzi" decat stelele noastre, pentru ca am priceput, din titlul cartii, Dincolo de mine sunt eu, ca dincolo de noi suntem noi...

Sigur ca da, numai ca dincolo este al celui ce ne priveste dinafara, nu al nostru, din sine, astfel ca steaua noastra (pereche) ne va cauta dincolo de noi( in noi) si ne va gasi in inimi. Vindecati de amagiri desarte, ne intoarcem in vraja poeziei Nicoletei Ignat, fascinati ca ne-am regasit, dupa lectura acestor versuri uneori difuze, dar minunate, in propriile stele care sunt, dupa cum vedem acum, inimile noastre.

Intelegem din "fiecare om are o stea" ca fiecare om are o inima in care locuieste, starea de a locui in inima fiind iubirea sau trezirea, am putea spune, omul constientizand starea plenara de bucurie a fiintei, a bucuriei pure de a exista, soptind pentru sine "daca m-as fi nascut inger, nu as fi cunoscut bucuria trezirii." (Trezirea, pag. 40).

Convinsi ca poeta are o puternica legatura cu divinitatea si plecand pe sinuosul drum al poeziei cu marele avantaj al cunoasterii in profunzime a starilor pure coplesitoare, mistice, infratita prin iubire cu viziunile revelatorii, suntem incantati de aceasta legitimare prin carte de poezie si increzatori ca va merge cu mult mai departe in reliefarea artistica a marilor taine ale poeziei.

– Alensis De Nobilis

autor: Nicoleta Ignat, Dincolo de mine sunt eu, Editura Letras, 2019, editie tiparita

Despre Nicoleta Ignat

In anul 1977, doi oameni simpli, cu aspiratii si posibilitati modeste, s-au hotarat sa-si pecetluiasca iubirea prin aducerea pe lume a unui copil. Spre norocul meu, inceputul primaverii din acel an a luat hotararea sa-si imparta vibratiile tacute intre mine si primii ghiocei.

Am copilarit la tara, avand natura ca cea mai buna prietena. Salcamii ce inconjurau curtea bunicilor m-au vegheat neincetat, trimitandu-mi an de an mesaje parfumate. Vedeam gradina ca pe o imparatie in care marul isi purta cu fala coroana de imparat. Domnea peste prun, cires, visin, cais, gutui si vie. Printre randurile vitei de vie, chicoteau capsunile, iscoditoare caciulite rosii. Florile isi etalau hainele frumos colorate, ca niste printese sfioase ce-si asteptau petitorii.
Eram conectata cu natura, cu Dumnezeu, cu sinele meu adevarat.

Nemilosul timp a inceput sa-si lase urmele prafuite si peste privirea mea. Cu trecerea anilor, abia daca imi mai gaseam timp sa privesc gradina, pana intr-o zi cand pasii meu s-au grabit sa paraseasca acel loc.
Ma strigau betoanele din marile orase, parfumul negru din asfalt imi seducea cusca pe care deja incepusem sa o construiesc. Fiecare dorinta, atasament, frica mareau nevoia de iubire ce se transforma sub ochii mei in grilaje din ce in ce mai groase. Nu mai vedeam decat ziduri. Cerul era prea departe de privirea imbacsita de reguli sociale. Zgomotul masinilor gonea ciripitul pasarelelor, din graba oamenilor se ridica mirosul de sudoare muncitoreasca. Culorile disparusera. Totul era gri.
Corpul incepuse sa-mi dea semne de oboseala prin aparitia anumitor boli, sufletul se simtea sugrumat de sforile ce-l inconjurau. Ajunsa la apogeul suferintei, mi-am intors fata catre Dumnezeu si am cerut cu hotarare o schimbare.

In Biblie sta scris: “Cere si ti se va da”
Ca urmare a solicitarii mele, au inceput sa-mi apara porti spre alte drumuri. Eu a trebuit sa am curajul sa le deschid. M-am abandonat Universului, am permis ca tot ce era nociv in viata mea sa dispara, chiar daca la momentul respectiv o parte din mine inca se mai agata, deci sufeream. Am invatat sa-mi accept noua forma de suferinta, avand incredere totala in Dumnezeu. Imi spuneam tot timpul “Faca-se voia Ta!”
Am trecut cu bine testele si ca drept rasplata am facut cunostinta cu Reiki, un suflu nou de lumina, de iubire vindecatoare.
Firele de praf asezate peste privire au inceput sa se imprastie, cerul parca s-a apropiat de mine, a devenit iar albastru, imparatia din curtea bunicilor si-a aprins felinarele, cantandu-si bucuria prin glasul cristalin al pasarelelor.

Acest eBook a fost publicat de Editura Letras

Aici poti vizualiza toate cartile editurii Letras din libraria online Piatadecarte.net

Citeste carti online cu descarcare instant din libraria online Piatadecarte.net - Economiseste la fiecare comanda