Sinuciderea in literatura romana interbelica

Descriere

Sinuciderea in literatura romana interbelica - de Gabriela Mihalache

Revolta sau renuntare, agresiune sau sacrificiu, apel sau fuga, exaltare sau deznadejde? Nu exista act mai ambiguu decat sinuciderea, care pare sa lanseze de fiecare data un soi de enigma supravietuitorilor. A muri in urma unui accident sau a unei boli nu inseamna decat a muri  dar a te sinucide inseamna sa faci chiar din linistea mortii un ecou al labirintului. Maurice Pinguet O epoca a contradictiilor si a disolutiei vechilor canoane, precum cea interbelica, in care formulele traditionale coexista cu cele moderne in plan estetic, nu ar fi putut da nastere decat unei palete policrome in abordarea actului suicidar, de la descrierea cu atentie pentru amanuntul verosimil a etapelor presuicidare, inscrise intr-o structura narativa omogena si coerenta, pana la abordarea autosuprimarii ca gest dilematic, inscris intr-o realitate indefinisabila, sau act gratuit, menit sa intareasca derizoriul existentei.