Umbra de ploaie / Ombra di pioggia

Descriere

Umbra de ploaie / Ombra di pioggia - de Camelia Ionita Mikesch - de la Editura Eikon

Din capul locului trebuie sa precizam ca autoarea acestei selectii de texte aflate sub zodia muzei Erato (licentiata a Academiei de Stiinte Economice, Bucuresti in 2002, careia i-a urmat un master - 2005 - 2007 - in Relatii internationale si un EMBA (Executive Master of Business Administration) in turism in Elvetia - 2016 - 2017), - nu este o debutanta. A inceput inca din anul 1990 cu grupaje lirice gazduite de varii publicatii periodice din tara, urmate in chip firesc de culegeri editoriale.

Volumul de debut clipa mea a aparut in 2006 sub pseudonimul Cameea Lia Lazare, lansat in cadrul cenaclului literar Sagetatorul, carte despre care regretatul carturar Prof. dr. Tudor Opris scrie: ,,Acest volum, care ar putea deruta pe orice critic de meserie, este o ,,<<saga>>, o marturisire si o poveste, nu a unei iubiri biografice, ci mai curand a iubirii in sine, cu tot proteismul universului ei specific, cu toata spontaneitatea gestului si combustiei ei interioare."

In 2010 publica sub acelasi pseudonim de la nesine pan' la umbra, un volum despre care s-a scris: ,,De la increat la o etapa intermediara, la o coagulare difuza...ce drum!".

Despre acelasi volum, Prof. dr. Tudor Opris a scris: ,,Poeta profeseaza un romantism a la Bernardin de St. Pierre din Paul et Virginie privind cuplul adamic... E ceea ce constituie mesajul acestui volum, in care eroina viseaza sa devina un edelweiss, o insolita floare de colt, care lupta in umbra si dincolo de proiectia ei in eternitate". Tot in 2010 si tot sub pseudonim vede lumina tiparului un al treilea volum pacat de nepacat despre care acelasi regretat carturar Prof. Dr. Tudor Opris afirma: ,,Intr-o epoca de rafinament, sofisticare si sterilizare afectiva a discursului liric, o astfel de poezie reabiliteaza sinceritatea si aduce la suprafata izvorul primar si autentic al unei feminitati necorupte care se impune de la sine si-si castiga spontan cititorii".

Sub numele real va aparea in 2012 volumul de poezii din anotimpul hulubariei, carte despre care poetul Constantin Preda va scrie. ,,Din ce lume o fi venind tumultul poeziei Cameliei Ionita in lumea noastra, nu stiu. Si nici nu dau ghes sa aflu, sa stiu. Poezia sa, candela ce palpaie de fior mistic, e mai aproape de pacat decat de rugaciune, dar mult mai aproape de icoana decat de inchinaciune". In 2014 urmeaza o alta carte si de data aceasta sub numele real, volum despre care, scriitoarea Cristina Stefan a scris: ,,Cred ca noul volum mireasa cu cerul in maini este de o alta factura lirica, una novatoare pentru lirismul autoarei, un cuprins rotunjit, atat prin structura adoptata cat si prin mijloace artistice apropiate de neoromantici".

Despre cartile Cameliei Ionita Mikesch au mai scris Marius Tupan, Prof. Gh. Bucur, poetul Ioan Mazilu-Crangasu, poeta stabilita in Franta, Angela Nache Mamier s.a. Anii 2022 si 2023 se anunta deosebit de fructuosi in plan editorial, caci autoarea a anticipat aparitii poetice de anvergura, dupa cum urmeaza: sub ghilotina luminii, ingerul cu aripi de tarana, volum bilingv (germana-romana), datina Lui Dumnezeu, Sevgi yeniledigimiz anahtar, volum de poeme in limba turca. Pentru Camelia Ionita Mikesch poezia este un dar dobandit din experienta - intuitia, din truda, din amintirile unei persoane, devenite destin, din gesturile si privirile ei, din emotiile ce apartin tuturor si nimanui, si, nu in ultimul rand, din lectura cartilor esentiale de poezie din propria patrie, precum si din Europa. Poeta insasi este un globe-trotter prin profesie, facand naveta intre Romania si Europa, intre Roman, orasul natal, Tulcea, Bucuresti si Elvetia, cu numeroase escale in Turcia, a carei limba si civilizatie o cunoaste la perfectie.

Din postura cititorului in care ne aflam, credem ca forta vitala, limfa inalienabila, stilemele ce asigura originalitatea poeziei autoarei noastre, care prin profesie este si o amabasadoare a culturii romane in Europa, rezida in gratuitatea jocului poetic, in poezia pura ca rod al dicteului oniric ce amprenteaza inedeniabil si indelebil cartile de pana acum: ,,noi ne tot ciocnim retine de retine/ la usa lumii parintilor cersind bilet/ mascat prezentul, ba pleaca ba revine/ viitorul creste orb in noi violet// poate-ar fi bine sa nu mai vrem nimic/ cand pe sfarsite ne (s)cade rasuflarea/ cand ceara vietii se topeste pic cu pic/ si din urma galopeaza disperarea." Geo Vasile