Sacrificiul

Descriere

Sacrificiul - de Chico Xavier - de la Editura Ganesha

Aceasta este o carte despre sentimente.
Este pentru cei care apreciaza experienta umana cu toata inima lor. Insa le vorbeste mai ales celor care sunt inchisi fata de faptul ca dragostea vindeca o multitudine de pacate, asa cum ne-a invatat Iisus. Pentru sufltele sincere care plang in lanturile descurajarii si fricii, povestea lui Alcyone este un balsam mangaietor.
In maretia abnegatiei ei, vedem iubirea ce renunta la gloria luminii pentru a descinde in lumea mortii. Prin gestul ei dumnezeiesc, Pamantul nu mai este doar un loc de ispasire, de exil amar; ci este de asemenea o scoala sublima, ce merita sa fi vizitata de spiritele celeste. Intre orizonturile acestei planete, inca mai exista intuneric, moarte, lacrimi... Dar oricine va urma caile pe care Alcyone le-a urmat va transforma aceasta intreaga mostenire in comori fructuoase care conduc la viata vesnica.

Roman revelat prin spiritul Emmanuel

Cuprins
Vechi amintiri
Partea I
1 - Sacrificiile iubirii
2 - Dorurile tineretii
3 - Drumul catre america
4 - Epidemia de variola
5 - Copilaria lui Alcyone
6 - Noi directii
7 - Drumurile incercarilor
Partea II
1 - Parintele charles
2 - Din nou la Paris
3 - Incercarile credintei
4 - Reintalnirea
5 - Incercarile de rascumparare
6 - Singuratatea amara
7 - Despartirea
Glosar: Credinta - Criza - DUMNEZEU - Efort - Eternitate - Iertare - Indiferenta - Inger - Providenta - Rugaciune - Ruminatie - Sacrificiu - Umilinta

- fragment -

-- Parinte Damiano, cine a facut norii aceia? Arata ca niste flori mari si grele care nu cad niciodata la pamant.
-- Dumnezeu i-a facut, copila mea, spunea preotul.
Si pentru ca inimii unui copilas nu-i poate scapa din vedere niciun lucru, oricat de simplu si umil ar fi el, ea continua sa intrebe:
-- Si pietrele? Cine a creat pietrele de pe pamant?
-- Dumnezeu le-a facut si pe ele.
Dupa ce analiza aceste lucruri cu privirea pierduta in amurgul cel vast, fetita exclama:
-- Ah! Cat de bun este Dumnezeu! Nimeni nu a fost uitat!
Era intr-adevar ceva deosebit sa vad bunatatea ei remarcabila, interesul ei pentru indeplinirea unei indatoriri, abnegatia ei fata de adevar si bine.
[...]
Alcyone - cred ca nu si-a implinit niciodata nici macar o singura dorinta personala, dar in schimb, era mereu constienta de voia lui Dumnezeu. Nu am vazut-o niciodata preocupata de propria ei fericire - in schimb, era foarte interesata de pacea si bunastarea tuturor celorlalti. Era deosebit de atenta sa-si fereasca exprimarile virtutilor ei spirituale departe de privirile celorlalti, dar se straduia mereu sa puna in valoare ideile nobile ale celor din jurul ei, pentru ca ei sa se simta iubiti, optimisti si fericiti.